Auzim des această stigmă, precum că dacă mergi la psihiatru, înseamnă ca ești nebun, sau te judecă toti ceilalți. Mulți pacienți nu doresc nici să întrebe medicul de familie, nici chiar să îi solicite o trimitere pentru un consult la psihiatru.
Și, de multe ori, e de înțeles. Chiar medicul de familie judecă această decizie; chiar rudele îndeamnă “sa treci singur” peste astea.
Ei, nu e chiar așa de simplu!
Psihiatria, ca orice specialitate medicală, este….MEDICALĂ! Se ocupă cu investigații, consultații, tratamente.
Simptomele psihice pe care un pacient începe să le experimenteze, sunt strict ca urmare a unor dezechilibre chimice la nivelul receptorilor cerebrali.
Poate că, dacă sunt ușoare, ar putea să se remită de la sine, așa cum se poate întampla și cu o raceală netratată. Însă, când devin puternice și impiedică pacientul să iși desfasoare activitățile zilnice, îl împiedică să meargă la serviciu, să fie un bun tată/mamă, să fie mai nervos decât de obicei, fără să se poată controla, să plângă nejustificat, să nu doarmă nopți la rând, atunci e rândul medicului psihiatru să intervină.
Tratamentul psihiatric este ca orice tratament pentru orice altă boală: se administrează conform unei scheme, pe o anumită perioadă de timp, se vine la control, se oprește, iar pacientul își poate continua viața.
